Despre dragoste si alti demoni
In 1942, intr-o manastire din America Latina sunt scoase la lumina ramasitele lumesti ale unei adolescente, Sierva Maria de Todos Los Angeles.Splendida ei podoaba capilara masoara douazeci si doi de metri lungime... Sa fie oare aceasta descoperire fructul imaginatiei inflacarate a autorului?
Reala sau fictiva, ea reprezinta punctul de plecare al unei inedite povesti de dragoste, desfasurate pe fundalul pitoresc si decadent al Cartagenei, la mijlocul secolului al XVIII-lea. Sierva Maria este muscata de un caine.Banuind-o de turbare sau ca ar fi posedata de diavol, Inchizitia o trimite la o manastire, unde, alaturi de exorcistul ei, Don Cayetano Delaura, traieste o pasiune nebuna, distructiva si, prin urmare, blestemata...
Pot spune ca este cea mai ciudata si impresionanta iubire despre care am citit vre-o data. O nebuna si un preot care se indragostesc si vor sa fuga impreuna.
"Sierva Maria era asezata la fereastra, in fata unei campii ninse, luand si mancand una cate una boabele unui ciorchine de strugure pe care-l tinea in poala.Fiecare boaba despinsa crestea imediat la loc. In vis era limpede ca fetita statea de ani in sir la fereastra aceea infinita, incercand sa termine ciorchinele si nu se grabea, fiindcasta ca ultima boaba inseamna moartea." (pg 126)
Frate e tare Marquez asta... uite la ce s-a gandit.
"In urmatoarele zile nu cunoscusera clipe de liniste decat cand erau impreuna. Nu se saturasera sa vorbeasca de chinurile iubirii, se sfarseau sarutandu-se, recitau plangand cu lacrimi fierbinti versuri de indragostiti, isi cantau la ureche, se adanceau in abisuri de dorinta pana la limita fortelor, extenuati dar feciorelnici"
"In clipele de ragaz ale patimii is dadura unul altuia dovezi nemasurate. El ii spuse ca ar fi in stare de orice de dragul ei. Sierva Maria ii ceru cu o cruzime copilareasca sa manance un gandac." (pg 217)
"Ii spuse ca dragostea era un sentiment contra naturii, condamnand doi necunoscuti la o dependenta meschina si nesanatoasa, cu atat mai efemera cu cat mai intensa. Dar Cayetano nu-l auzi. Obsesia lui era fuga cat mai departe cu putinta de tirania lumii crestine" (pg 247)
In final, acest preot in devenire Cayetano pe care il iubea fata nebuna si posedata a fost arestat si nu s-a mai putut intoarce la ea niciodata. Sierva Maria nu a aflat ce s-a intamplat cu el si m-as fi asteptat din partea ei la o reactie tipica unei nebune insa incheierea e mai mult decat ciudata, dand la iveala complexitatea sentimentului, maiestria prin care acesta se imbina cu nebunia fetei posedate de demon.
"Sierva Maria nu intelesese niciodata ce se intamplase cu Cayetano Delaura, de ce nu se mai intorsese cu cosul plin de bunatati din targ si cu pasiunea-i din noptile fara sat. Pe 29 mai, fara puterea de a mai rezista, visa iar fereastra deschisa sper un camp acoperit de ninsoare, unde Cayetano Delaura nu se afla si nu avea sa se afle in vecie. Tinea in poala un ciorchine de struguri aurii ce creasteau imediat la loc de cum ii manca. Dar de data asta nu lua boabele una cate una ci doua cate doua, tinandu-si aproape rasuflarea, caci tanja sa ajunga la ultima. Gardiana care intra s-o pregateasca pentru a sasea exorcizare o gasi moarta de dragoste in pat, cu ochii straluciotori si pielea de prunc nou nascut. Suvitele parului i se iveau in bucle pe capul ras si se vedeau creascand" (pg 254)
Ideea visului e originala. Prima oara nu se grabea sa termine ciorchinele pentru ca nu-si dorea sa moara, insa a doua oara manca tinandu-si rasuflarea pentru a ajunge la ultima boaba. Si a ajuns... Sa fie dragostea motiv sa-ti doresti moartea? Daca si pe lumea cealalta iubesti tot ce ai avut pe pamant si nici acolo nu-l ai cum mai vindeci suferinta?
