miercuri, 14 aprilie 2010


De curand am inceput o carte destul de interesanta si mi-am amintit de vechile timpuri in care citeam carti despre expeditii, comori, pirati sau vanatori de balene. Desi sunt cam mare asta nu ma impiedica sa cred inca in fiinte mitice. M-au pasionat sirenele si piratii.
Vreau sa fiu pirat! Vreau comori, vreau aventuri, vreau o corabie, vreau sa beau cu marinarii!  Ce trista mi se pare epoca in care traiesc.E moderna, totul se rezolva atat de usor, nimic nu este palpitant si cel mai rau este ca nu am niciun vis mare. Ce imi doresc eu nu se numeste un ideal, e pur si simplu un sablon tampit. "vreau sa termin o facultate, sa am un loc de munca bun, sa-mi intemeiez o familie". Siiiiiiiiiii unde e comoara meaaa?
gandeste-te cat de tare ar fii sa pleci cu corabia pe ocean in cautarea absolutului, a fericirii. Si ce daca poate nu gasesc comoara, gasesc eu ceva bun. Cu siguranta daca voi cauta voi gasi.Poate un pirat frumos si bogat, poate o lampa k a lui Aladin, poate chiar intrarea sper lumea de dincolo. Dar nu... eu ma trezesc dimineata sa plec la scoala, sa scriu, sa invat. De ce e asa de plictisitor? Unde e riscul, povestea, fantezia?
 Dupa cum spuneam citesc o carte pe care mi-a recomandat-o Irina "Elevul Dima dintr-a saptea". Dima asta gaseste o scrisoare a unui pirat si sunt cam invidioasa pe el. Sa vezi cu cata daruire se gandeste la un plan sa ajunga la comoara, cat de incantat si captivat e de idealul sau. Isi imagina ca va ajunge pe Insula fara nume si ca se va casatori cu regina amazoanelor, ca va avea comoara si isi va construi propiria tara. Si toate astea se se petreceau la Craiova, la Slatina ce are? Poate ca nu are nimic, dar eu traiesc in zilele lui 2010 si pana imi construiesc io o flota sa ma duc pe Insula fara nume vine sfarsitul in 2012. In fine... uite cum scrie un pirat!

Prietene John, iti scrie frate-tau mai mare, Jim Blacke, care asteapta din zi in zi, grohaind in pat , sa-l ia dracu'. Am mai scapat eu de cumatrul Scaraotchi si altadata, dar acum cred ca mi s-a infundat.
Tii minte cand ne-am ciocni cu San-Salvador-ul nostru de blestematele alea de stanci dintre Borneo si Celebes? Eram gata s-o pornesc pe fundul oceanului, dar tu ai fost de alta parere. Mare scofala n-ai facut cu asta, chiar m-ai pus in incurcatura cu recunostinta. Acum, habar n-am pe unde umbli, daca n-ai crapat intre timp si tare ma tem ca am prapadit bunatate de cerneala. In sfarsit, cum ti-o fi cantat cocosul la nascare.
Ma, carlan pacatos, casca bine ochii la ceea ce-ti scriu mai la vale, si sa nu te plangi ca nu te-a palit si pe tine o data norocul. Acu' doi ani am pus laba pe un mare secret de la bunicu-meu, carmaciul, cu trei ceasuri inainte de a-si da duhul. Ti-l var pe dragoste chioara , lua-te-ar dracu'. Si lui i l-a dat, la randu-i, muierea unui pirat batran cu care a trait, dar povestea e lunga si n-am pofta sa fac scurta la mana asternand-o pe hartie. Asculta ici despre ce-i vorba:
In arhipelagul Galapagos din Pacific, prin dreptul Ecuatorului, se afla o insula(se afla ele vre-o 30 dar nu ne intereseaza altele, naiba sa le ia). Aceasta de care-ti spusei n-are nume, n-a calcat-o picior de alb, e , in sfarsit, fata mare cum a lasat-o ma-sa, natura. Ei bine, aici se gaseste o comoara, comoara vestitului pirat Kyd Brown, care stii cum a dat ochii peste cap acusi o suta de ani, pe vremea Corsicanului. El n-avu parte de comoara, nici bunicul, nici barbatul tiitoarei bunicului, nici eu. Poate oi avea tu noroc, ma John, ori Ion, cum te-o chemand in tara ta, ca tainele cerului sunt mari, baietele!...
Dar,in laturi cu vorbaria. Ia sema de ici: insula cu pricina are pozitia : 90grade , 40' longitudine estica ; 1grad, 43' latitudine nordica si 1 grad si 25'latitudine sudica. Lamurit ori ba?
Acu' sa vedem unde se afla dumeaei, comoara, care, dupa cum umbla vorba, ar avea mai multe mii de kg de aur, fie in lingouri solide, fie in monede cu fetele a peste 100 de regi, fie in juvaericale muieresti.Oricum, e mai dihai decat comoara cetatii Lima, capturata tot de pirati.
Dupa ce pui piciorul pe insula pe la sud si mergi cam o jumatate de mila, trebuie sa dai cu nasul de un baobab. In fata lui, cam la 20 de stanjeni, e un cocotier,iar in dreapta si in stanga alti doi cocotieri.Acusa atentie:daca unesti cu o linie cocotierii laturalnici si cu alta cocotierul din fata, in punctul unde se intalnesc aceste doua linii acolo este ingropata comoara.
Sa-ti desenez mai bine sa nu te incurci.
Invatatura mea e asta:fa ce-i face, strange niscaia gologanasi de unde si cum ai putea, ia-ti o mana de oameni credinciosi si cara-te fara zabava la Ecuator, sa pui mana pe aur, ca nu cumva sa-ti ia inainte altu mai iute de picior.
N-ai a te teme de nimeni. Dupa cum iti spusei, insula e pustie ca buzunarele mele. Bunicul auzise de la cineva ca s-ar fi aciuat oe acolo un neam de femei lungane, care umbla pe cai ca amazoanele. El nu credea in baliverne de-astea, nici eu. Nu stau ele, muierile, fara barbati, nici sa le pici cu ceara.
Si, cand ti-o fi bine, trage-mi cate o injuratura zdravana, in semn de recunostinta. Eu am sa te aud si - hac!- sughit in cazanul cu smoala.
Asta-i tot...Ce sa fac daca n-am avut parte sa dau cu nasul de bogatie-tarfa asta dupa care alergam toti? Du-te macar tu, pacatosule, si in caz ca nici pe tine nu te tin curelele,pricopseste pe altul ochit de noroc. Sa ne vedem cat mai tarziu, mama ei de viata! Sterge-te pe bot, sa te pupe Jim Blacke.